SUNT TRIST

Sunt trist şi nu-mi mai găsesc locul. Mi-a murit un fost coleg militar, încă unul … 57 de ani, pensionar. Acum o lună am vorbit la telefon şi ne făcusem planuri să ne întâlnim de ziua armei cu mai mulţi prieteni. N-a mai fost să fie. În ultimii 10 ani, dintre colegii mei care s-au pensionat, nici unul nu a reuşit să treacă de 61 de ani. Nimeni nu aminteşte statisticile care arată că speranţa de viaţă a militarilor este mult mai mică decât a celorlalţi. În schimb se vorbeşte foarte mult de pensiile nesimţite ale militarilor şi vârsta mică de trecere în rezervă (55 de ani – de fapt, la fel ca în majoritatea armatelor din lume). Preiau nişte precizări de pe site-ul M.Ap.N.

Situatia numerica pe transe valorice a pensiilor militare de stat platite in luna februarie 2009 este urmatoarea:

39 – 1.000 lei, 13.143 pensionari, reprezentand 16 %
1.001 – 2.000 lei, 45.671 pensionari, reprezentand 55,85%
2.001 – 3.000 lei, 15.881 pensionari, reprezentand 19,42%
3.001 – 4.000 lei, 6.111 pensionari, reprezentand 7,47%
4.001 – 5.000 lei, 765 pensionari, reprezentand 0,93%
peste 5.000 lei, 201 pensionari, reprezentand 0,24%
In categoria pensiilor de peste 5.000 lei sunt cuprinse doar doua pensii ale fostilor sefi ai Statului Major General, restul fiind pensii ale magistratilor militari.

Sunt fost militar şi pot fi bănuit de partizanat. Pensiile par mari (şi poate unele chiar sunt) în comparaţie cu cele ale altor bugetari. Nesimţite … nu cred, dacă luăm în considerare greutăţile şi privaţiunile vieţii cazone. Dar cei care ne blamează se pot bucura. Nu le avem pentru mult timp.